Chirurgia și mărgelele

– Ce s-a schimbat in bine domnișoară?

– Mi-am luat mărgele.

– Eu v-am întrebat ce s-a schimbat in bine după operație, nu ce ati mai făcut!

– N-ați înteles nimic dl. doctor! Înainte de operație nu mai doream să-mi cumpăr lucruri frumoase. Acum da, imi doresc.

Dialogul, în totalitate real, l-am avut acum aproape 12 ani cu o pacientă deșteaptă, tânără și frumoasă care slăbise considerabil în urma unei operații bariatrice (îi montasem un inel gastric). Avea dreptate, inca nu înțelesesem lucruri fundamentale despre obezitate, afecțiune pe care începusesem să o tratez cu mult entuziasm și succes.

Implicațiile psihologice ale excesului de greutate le știam din puținul scris în cărțile de atunci. În lumea divizată a specialităților medicale părea că nu este treaba mea ca si chirurg să ma ocup de psihicul pacienților mei, pentru asta există psihologi, nu-i așa? Teoretic perfect adevărat, doar că poți diviza oricat specialitatile medicale dar nu poți diviza la fel de usor ceea ce au nevoie cei pe care-i operezi pentru ca in primul rand ei sunt oameni, nu doar pacienti.

Asa ca am învățat cu timpul că pentru succesul unei operații trebuie să cunosc cum gandesc si ce simt pacienții mei, asa cum le cunosc și anatomia. In timp am învățat să-i ascult cu atentie înainte și după operație, sa-i inteleg si să caut semnele exterioare care trădează recăpătarea dorinței de viață frumoasă. Uneori aceste semne sunt doar niște mărgele.