Cum fac să NU mă îngraș de Sărbători?
Spațiul media este plin de sfaturi de toate felurile (totuși cele despre alimentație par mai multe ca oricare altele) așa încât oscilez între ideea că nu mai contează unele în plus și, la polul opus, că voi găsi tonul potrivit astfel încât ale mele să fie urmate. Probabil că rezultatul va fi mai aproape de prima dar ce contează, pentru mine rămâne o provocare.
Problema kg în plus acumulate în perioada Crăciun-Sf. Ion, splitată laic de Revelion, are mai multe soluții, mai mult sau mai puțin radicale.
După ce am răsfoit mai multe cărți, de la cele de chirurgie bariatrică la cele de nutriție, m-am decis să părăsesc spațiul pildelor livrești și să mă rezum la exemplu meu personal: ce fac eu în această perioadă ca să nu mă îngraș, ceea ce presupune și ce nu fac. Din spirit didactic voi împărți problema în două capitole, mâncare și mișcare.
Alimentația mea de Sărbători
– Ce anume mănânc? Tot ce se gătește tradițional în această perioadă: piftie, caltaboș, leberwurst, sarmale, cârnați, cozonac, etc. Cu mămăligă, pâine, vin roșu, etc.
– Cum de nu mă îngraș deși mânânc ”porcării”? Pentru că nu mânânc mai mult decât în altă perioadă. Pentru mine masa, orice masă, indiferent de perioadă, are un început bine definit și un sfârșit la fel de bine definit. Masa se pune și se ridică. Nu am avut niciodată (și nici nu înțeleg) obiceiul meselor întinse pe o perioadă lungă, practic nedetrminată. Nici de Sărbători, nici altcândva. Nu concep să existe mâncare disponibilă cu excepția celor trei momente dedicate acestui lucru. Uneori nu există nici trei, doar două. De exemplu de Sărbători. Nu mi-am limitat niciodată alegerile alimentare ci doar cantitatea. Și ca să-mi reușească acest lucru, fără să fiu nevoit să-mi cântăresc mâncarea, îmi limitez numărul de mese și timpul petrecut la masă. Niciodată nu stau mai mult de o oră. Și mănânc cu pauze destul de lungi între feluri. Se înțelege că nu ”ciugulesc” nimic între mese.
– Ce anume beau? În ordinea cantităților beau apa (primele șapte locuri), vin (roșu, că alb nu-mi place), și puțin din câte o tărie. De fapt și aici tot cantitatea este ceea ce contează.
Despre activitatea fizică în această perioadă
Deoarece nu operez în acest interval de timp activitatea mea fizică nu mai are componenta impusă obligatoriu și atunci recuperez printr-una liber aleasă. Se numește mers pe jos și imi impun să merg mult. Dificultatea majoră este să mă scot din casă (am mai multe fotolii confortabile, plus canapeaua de la tv) dar ulterior imi stabilesc trasee lungi, ceea ce înseamnă 3-4 km depărtare de casă. Și mă încăpățânez să ma reîntorc tot pe jos. Ce nu fac? Nu mă lenevesc, nu-mi găsesc scuze să stau, nu mă feresc de frig (doar mă îmbrac corespunzător).
Pentru mine ecuația obezității este Ob=mișcare×mâncare2. Recunosc că seamănă izbitor cu E=m×c2, pentru că de aici m-am și inspirat (nu-i așa că aroganța mărturisită este la mai puțin de un pas de smerenie?). Nu pot să o demonstrez așa încât considerați-o doar o parafrază, dar reflectă, cred eu, realitatea. Cantitatea de mâncare este mult mai importantă ca mișcarea dar asta nu înseamnă că ce-a de a doua este neglijabilă.
Practic incerc să nu mânânc de sărbători mai mult și nici să nu mă mișc mai puțin dar dacă nu-mi reușește, atunci cand mă reîntorc în cabinetul meu de chirurgie bariatrică, strâng cureaua de două ori: odată înainte să ma așez la masă și apoi când mă ridic de la masă. Și fac acest lucru dublu timp față de perioada Craciun- Sf. Ion.
Articol scris de Dr. RUBIN MUNTEANU